Scurt mesaj

Pocainţa - Între opţiune şi poruncă

 

            Chemarea omului la pocăinţă este chemarea la o stare de dependenţă totală de Dumnezeu! Pocăinţa este definită prin termenii naham (a regreta, a-i părea rău) din Vechiul testament sau metanoeo (a se răzgândi, a se întoarce înapoi, schimbarea punctului de vedere; schimbarea minţii) etc din Noul testament exprimând o renunţare, un regret profund pentru trecut şi o întoarcere totală cu faţa spre Dumnezeu, această atitudine confirmându-se prin actul botezului.

Mesajul pocăinţei este un mesaj destul de vechi care a răsunat de-a lungul timpului prin gura profeţilor care au vorbit din partea lui Dumnezeu. Astfel prorocii Isaia, Ieremia, Ioel în primele capitole ale scrierilor lor transmit îndemnuri la pocăinţă, deasemenea strigarea prorocului Iona a adus o atitudine de pocăinţă poporului din Ninive!(Luca 11:32).

            Trecând în Noul Testament mesajul pocăinţei a avut un debut deosebit prin premergatorul Domnului Isus, Ioan Botezătorul, acesta chemând poporul din vremea aceea la roade vrednice de pocăinţă   (Matei 3:8).

În viaţa Domnului Isus Hristos, mesajul pocăinţei a ocupat un loc predominant. Evanghelia după Marcu ne relatează faptul căci Domnul Isus după botez, îşi începe lucrarea zicând: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”(Marcu 1:15) sau „Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”(Marcu 2:17).

Mesajul pocăinţei a fost o preocupare majoră de asemenea pentru discipolii Domnului Isus „Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa”(Marcu 6:12).

Cartea Faptelor Apostolilor ne scoate în relief faptul căci şi în biserica primară pocăinţa ocupa un loc important în lista prioritatilor. Astfel gasim tema pocaintei in predica lui Petru „ Pocaiti-va, le-a zis Petru” (Fapte 2:38) sau „ Pocaiti-va dar, si intoarceti-va la Dumnezeu”(Fapte 3:19) etc. Dupa ce Pavel s-a convertit, a preluat aceasta insarcinare de a transmite oamenilor mesajul pocaintei astfel in cuvantarea lui in Areopagul din Atena transmite urmatorul adevar „ Dumnezeu...porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca” (Fapte 17:30) sau „..sa vestesc Iudeilor si Grecilor: pocainta fata de Dumnezeu” (Fapte 20:21)etc.

Intentionam sa precizam prin cele sus-amintite caci pocainta nu este o religie si ca aceasta nu vine (cum sustin unii) de la americani, ci ea isi are originea in Sfanta Scriptura si de-a lungul secolelor milioane si milioane de oameni au ajuns sa cunoasca dragostea nemasurata a Lui Dumnezeu prin aceasta atitudine a inimii, ca atare ea trebuie urmata!

Pocainta presupune o oprire vizibila din directia de mers si un nou inceput vizibil inspre Dumnezeu.(Isaia 1:16.17; 2 Cor.5:17). Se pune acum un semn de intrebare pentru cei care s-au pocait, dar nu stiu nici cand s-au oprit, nici cand au inceput. Un om cu adevarat schimbat nu poate ramanea neobservat de cei din jurul lui, ei vor constata imediat ca ceva s-a petrecut.

               Sfanta Scriptura dovedeste faptul caci mesajul pocaintei nu este un mesaj adresat unei categorii anume de oameni, ci tuturor, indiferent de varsta, de cultura, de zona geografica, de gradul de pregatire, de treapta de moralitate.

-De pocainta au nevoie cei pacatosi (Luca 5:32), oricat de mare ar fi vinovatia lor, cand e inima ravasita de remuscari si regrete, insotite de o puternica decizie de a nu mai infaptui pacatul, aceasta dovedeste pocainta si este singurul remediu pentru reabilitarea omului fata de Dumnezeu cat si fata de cugetul lor, ca sa fie adus la echilibru spiritual.

-De pocainta au nevoie chiar oamenii religiosi!. Amintim faptul ca Pavel in Atena vorbea despre porunca pocaintei unor oameni foarte religiosi (Fapte 17:22). Este amarnica inselaciunea multora care cred ca daca sunt religiosi si sarguinciosi in religia care o imbratiseaza sunt si mantuiti. Unii tin cu rigiditate sarbatorile de peste an, se abtin de la consumul anumitor alimente bine definite, unii chiar ne surprind prin gradul ridicat de darnicie pentru semeni, altii manifesta o asprime fata de trup prin atomutilari, sau risipesc timpul in meditatii si lucruri fara sens si nebiblice, dar nimic din toate acestea nu ne dau garantia mantuirii. Religia nu da garantia vesniciei in lumina!

-De pocainta au nevoie si pocaitii! Piedica care nu o pot depasi multi oameni ca sa vina la mantuire sunt pocaitii nepocaiti! Cei din intuneric stiu cum ar trebui sa fie in lumina. Cand lumina celor pocaiti fumega si sarea isi pierde gustul acest lucru devine un motiv serios de poticnire a celor nemantuiti (Matei 5:13-16; 2 Petru 2:12).

Pocainta nu este o inventie de natura umana, ea presupune anumite responsabilitati , trebuie urmata cu toata curatia de inima, de aceea multi inainte sa se gandeasca la pocainta , o resping sub motivul ca e grea de dus in o vreme ca aceasta! Si aceasta este o inselaciune!

Dar mai intanlim o categorie de oameni, care vorbesc de bine calea Domnului, au pareri bune despre pocainta si pocaiti, chiar incuviinteaza adevarurile sustinute de acestia, susutin ca pocainta e buna si necesara, chiar isi exprima dorinta de a se pocai si ei , dar nu o fac niciodata!!

Multi oameni de acest gen vor ajunge in iad, chiar daca au avut intentia si dorinta sa se pocaiasca, dar au tot amanat!

Am vrea acum sa redam cateva posibile motivatii gresite de pocainta:-

-Sa-mi multumesc parintii sau rudele; anumiti tineri care au cunostinte minime la baza, care ajung exasperati de solicitarile celor din jur, hotarasc sa se inroleze in spatele pocaintei dar fara nastrea din nou;

-Sa-mi gasesc un partener de viata pe care sa contez; cum ca aceasta realizare nu e posibila fara botez , ei accepta pocainta ca un fel de compromis, remarcam caci familiile intemeiate in acest fel nu au o reusita in viata.

-Sa capat anumite facilitati trecatoare; Dupa ce iudeii din vremea lui Mardoheu au scapat de aspra amenintare cu moartea, facuta de Haman si erau acum un popor liber „multi oameni din popoarele tarii s-au facut iudei” (Estera 8:17). Una din caracteristicile pocaitilor este ca ei se ajuta (dupa sfatul scripturii) si ca urmare a acestui fapt unii dupa anul 1989 cand in tara intrau ajutoare din strainatate, s-au facut si ei pocaiti doar din dorinta sa fie ajutati!

In final am vrea sa spunem tuturor (ca unii care am gustat dulceata pocaintei) caci pocainta nu este o alegere facultativa ci este o porunca. (Fapte 17:30) si ca orice porunca nerespectata poarta dupa ea consecinte si pedepse. „ Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?”

Domnul sa ne deschida ochii sa vedem!

                                                                         

                                                                         

              

 

                                                                                         Cu aleasa pretuire Danut Iacob